Ma aduci mereu aproape de Tine. Imi urmaresti pasii cu
privirea`TI iubitoare, imi presori calea cu sperante si caderi ca in toate sa
Te vad pe Tine.
Imi pierd toate visurile, ca sa Te vad mai bine pe Tine si
planurile Tale.
Imi aduci speranta, ca sa fiu mai aproape de Tine.
Imi aduci
ploaia, sa pot vedea apoi curcubeul ,si aduci Apusul, ca Rasaritul meu sa fie
mai stralucitor.
Imi lasi inima sa imi fie secatuita ca sa`mi fie dor de Gustul
prezentei Tale.
Imi lasi sufletul singur, ca in mijlocul linistei sa Te
regasesc pe Tine, pe genunchi.
Imi canti
in suflet, ca sa pot auzi sursurul bland al Duhului Tau Cel Sfant.
Ma lasi in intuneric sa invat sa fac pasi
marunti, sa invat sa ma ridic si atunci cand nu vad nimic, sa tanjesc spre
lumina. Cand imi aduci lumina,ma inveti sa culeg florile de pe cale cu ochii
tintuiti spre rasplatire, invat sa cant pe cale, si in Soare imi cresc aripi.
Aripile ma inalta la tronul Tau de har. Mi`as dori sa raman acolo, ascunsa in
imbratisarea Calda a Ta, linistita de cantecul armonios al Ingerilor. Mi`as
dori sa raman acolo, sub mangaierea`TI blanda, ascultandu`Ti vocea, uimita de dragostea`Ti fara de
margini. As vrea sa raman acolo, in mijlocul prezentei Tale unde sufletul isi
gaseste odihna…
Dar am coborat din nou in umbra treptelor ce ma duc spre
Tine.
Mi`e dor de Cer, o, Tata Scump . MI`e dor de prezenta Ta. Unde
mi`e Rasaritul?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu