Te admir, pasare!

Sa stii ca te invidiez, pasare! 
De fiecare data ti'e zborul asa de inalt si esti asa aproape de Cer! 
In fiecare zi, ti'e inima inaltata spre Ceruri si te alinti in dans duios pe vanturi. 
Nu obosesti asa de repede ca mine in zborul tau si de fiecare data ti'e asa usor sa iti inalti zborul din nou. 
Si te invidiez ca ai increderea asa de neclintita in Creatorul tau, si nu ai nici o ingrijorare. In fiecare zi, hrana ta cade din Cer, nu ai nimic al tau, si totusi nu te ingrijorezi de nimic. Sa stii ca am atatea lucruri palpabile, ale mele si totusi sunt plina de ingrijorare. 
Te invidiez ca asa de repede iti ridici ochii spre Cer. 
Te invidiez ca nu conteaza nimic pentru tine decat zborul tau. Ai o singura directie, un singur scop si iti urmezi neclintita calea.
Canti asa de frumos, si nu ai niciodata vocea ragusita. Nu te intereseaza deloc daca notele tale  au fost false. 
Esti asa de naturala, linistita, si cu adevarat in bratele unui Creator minunat. 
Nu te invidiez, mai degraba te admir. 

Read More

Ma aduci mereu aproape de Tine

Ma aduci mereu aproape de Tine. Imi urmaresti pasii cu privirea`TI iubitoare, imi presori calea cu sperante si caderi ca in toate sa Te vad pe Tine. 

Imi pierd toate visurile, ca sa Te vad mai bine pe Tine si planurile Tale. 

Imi aduci speranta, ca sa fiu mai aproape de Tine. 

Imi aduci ploaia, sa pot vedea apoi curcubeul ,si aduci Apusul, ca Rasaritul meu sa fie mai stralucitor. 

Imi lasi inima sa imi fie secatuita ca sa`mi fie dor de Gustul prezentei Tale. 

Imi lasi sufletul singur, ca in mijlocul linistei sa Te regasesc pe Tine, pe genunchi.  

Imi canti in suflet, ca sa pot auzi sursurul bland al Duhului Tau Cel Sfant.  

Ma lasi in intuneric sa invat sa fac pasi marunti, sa invat sa ma ridic si atunci cand nu vad nimic, sa tanjesc spre lumina. Cand imi aduci lumina,ma inveti sa culeg florile de pe cale cu ochii tintuiti spre rasplatire, invat sa cant pe cale, si in Soare imi cresc aripi. 

Aripile ma inalta la tronul Tau de har. Mi`as dori sa raman acolo, ascunsa in imbratisarea Calda a Ta, linistita de cantecul armonios al Ingerilor. Mi`as dori sa raman acolo, sub mangaierea`TI blanda, ascultandu`Ti vocea, uimita de dragostea`Ti fara de margini. As vrea sa raman acolo, in mijlocul prezentei Tale unde sufletul isi gaseste odihna…

Dar am coborat din nou in umbra treptelor ce ma duc spre Tine.

Mi`e dor de Cer, o, Tata Scump . MI`e dor de prezenta Ta. Unde mi`e Rasaritul? 

Read More

Te cheama Bucuria...

Cand soare nu`i, si`ti simti sufletul sfasiat, cuprins de teama, te cheama BUCURIA!

Cand singur esti si noapte e in inima ta, cand esti secatuit si puterea ti’e pierduta, te cheama BUCURIA!  

Cand drumul ti’e inchis, speranta ti’e ascunsa, visul iti este daramat, te cheama BUCURIA!

Te striga Bucuria sa o ai in suflet, te striga imbratisarea Celui Sfant chiar daca nu o simti. Chiar daca nu Il vezi si zici ca e departe de tine, te striga`n suflet Salvatorul. Chiar daca ochii nu mai vad Cerul Senin, ci doar nori si ploaie, te striga Curcubeul! 

Te striga Biruinta, te striga Salvarea sa iti inalti glasul si sa`L lauzi stiind ca in mijlocul Laudei vei fi inaltat. In mijlocul prezentei Sfinte, orice teama fuge, orice lacrima e stearsa, orice durere e alinata.

 In prezenta Lui sufletul ti`e Acasa.

 In prezenta Lui e implinit dorul din sufletul tau.

Stiu ca puterea ti`e secatuita, dar striga bucuria sa iti vina in suflet. Iata ca e la poarta sufletului tau gata sa reverse indurare si inviorare… Gata sa te inunde. El a promis ca vine in ajutorul Sufletului mahnit. EL a promis ca trestia franta nu o taie. El a promis ca ochii Lui sunt peste cei neprihaniti. El a promis ca ingerii Lui tabarasc in jurul celor fara prihana. Cand striga un nenorocit Domnul il aude.

Striga catre El si EL e Cel ce toarna… Iata ca in mijlocul incercarii sufletul tau poate fi plin de bucurie… pentru ca stiu ca El poate totul, si nimic nu poate sta impotriva planurilor Sale, si ce face El este cu adevarat  desavarsit. Si va fi desavarsit si in tine. In Perle si margaritare pentru Cer va fi transformata suferinta ta!

Read More

Spune-mi, tu!

Oh, spune`mi...
Cine iti poate fi Prieten mai bun?
Pe cine poti numi "Loial"?
Arata`mi, tu, omul care nu te-a dezamagit niciodata.
Spune`mi tu... cine iti ofera 100% din timpul lui?
Cine iti inveseleste dimineata?
CIne iti umple sufletul cu zambet?
Cine e ajutorul tau in orice nevoie?
A cui e lacrima care plange impreuna cu tine?
A cui e imbratisarea calda care iti revarsa in suflet siguranta si protectie?
A cui ureche e permanent deschisa sa te asculte?
A cui iubire e gata sa se daruiasca mereu?
Ai cui sunt norii ce uda pamantul ca tu sa nu duci vreo lipsa?
Al cui e soarele ce isi gadila fata?

Oh, inima necredincioasa... De ce nu vezi bratul Meu care de-atatea ori te-a scos din groapa? De ce nu nadajduiesti in ajutorul Meu? De ce nadajduiesti in oameni? De ce nu Iti sunt indeajuns? De ce nu iti ridici sufletul sa Ma lauzi in incercare stiind ca sufletul in mijlocul laudei iti va fi ridicat? De ce iti lasi sufletul impovarat si ingrijorat? Nu iti ajung promisiunile Mele? Tu nu stii ca ti-am purtat deja povara? De ce taci si nu-ti ridici glasul spre Mine? De ce ochii nu iti sunt tintuiti spre Ceruri? De ce crezi ca Cerul e asa departe? Intareste-te, copil iubit, salvarea ti-a fost scrisa. Imbraca-ti armura de invingator, tu esti victorios! Nu ti-am promis Eu bunatatea Mea si Sprijinul Meu mereu?
Primeste primavara in suflet...
Sunt gata sa aduc totul la viata! 
Infloreste cu Mine!

Read More

Pilda fiicei pierdute

Alerga plângând însoţită de cântecul surd al ploii. Spera ca picaturile de ploaie, zgomotul facut de acestea o vor face să îşi uite gândurile. Era atât de obosită de ceea ce devenise. Şi-ar fi dorit să îşi cumpere un suflet nou. Sau să facă schimb de inimi cu primul călător pe care îl zărea. Sufletul îi era zdremţăluit şi nu ştia încotro să apuce sau unde o vor duce paşii. Singurătatea o facea să ajungă mai repede în disperare şi povara din inimă abia îi dădea voie să respire. Poate că o inimă de gheaţă i-ar fi putut fi salvare. Căzu în genunchi şi continuă să plângă până oboseala din trupul ei mic îşi spuse cuvântul şi adormi. Începu să viseze că era într-un palat uriaş, unde îngerii cântau necontenit, plini de bucurie şi zâmbet. Curioasă, începu să exploreze palatul. Călca uşor pe drumuri pline de aur şi mărgăritare conduse de cântece. Fusese invitată la masă- la masă cu Împăratul.  Era nedumerită de ce ea, şi cine este acest împărat. Îngerii au îmbracat-o în rochie de sărbătoare şi au condus-o pe aripi în locul unde urma să se întâlească pe Împăratul .Unul din îngeri i-a spus „Fiică de Rege”. Începu să chicotească . Gândi că au greşit persoana, şi că nu este ea cea căutată dar se v-a bucura de această experienţă până va fi demascată. Ajunsese la locul cu pricina. Împăratul o strigă pe nume şi un sentiment de pace îi năvăli în suflet. Împăratul o luă în braţe, începuse să plângă şi îi spusese cât de dor i-a fost de ea şi că a aşteptat-o cu lacrimi. Copila nu mai înţelegea nimic . Îi spusese că cu atâta dragoste i-a vegheat paşii, că fiecare zi aştepta ca ochii ei să se îndrepte spre Cer, să-i strige ajutorul, să-L recunoască ca Tată. Dar nu, nu a obosit. A plâns cu ea în slăbiciunile ei, i-a legat rănile de atâtea ori, a mângâiat-o atunci când era căzută şi i-a dat din nou puteri să meargă mai departe. I-a fost atât de dor de ea. Îi spusese că urma să se trezească şi că îi va da ca semn curcubeul şi liniştea din suflet. Nu-i cerea decât să îi spună TATĂ şi să stea de vorbă cu EL. Avea să o îndrume , să o călăuzească, să îi ofere dragostea de care avea atât de multă nevoie. Copila începu să plângă de bucurie, îl îmbrăţisă şi îi spusese pentru prima dată TATĂ. Se trezi. Iată că curcubeul era pe Cer. Îşi stersese lacrimile cu hainele-i pline de noroi şi un zâmbet începu să îi schiţeze pe faţă. Avea să trăiască o viaţă nouă- ca o adevărată fiică de Rege şi să-i răsplătească bunatatea. 

Read More

Iti multumesc, Domnul meu.

Îţi mulţumesc, Domnul meu, pentru atunci când cad, căci Tu mă înveţi sa mă ridic.

Îţi mulţumesc, Domnul meu, pentru rănile ce dor, pentru că mă înveţi să cred într’un Vindecător.

Îţi mulţumesc pentru bucuriile ce le sădeşti în inima’mi slăbănogită pentru că învăţ care este sursa bucuriei depline.

 Îţi mulţumesc şi pentru lacrimi ce adesea’mi umbresc obrazul pentru că desluşesc prin perdeaua ţesută lumina de la capătul drumului.

 Îţi mulţumesc pentru momentele pline de teamă, căci Tu mă înveţi să fiu un soldat plin de curaj.

 Îţi mulţumesc pentru momentele de tăcere din viaţa mea menite să hotărască timpul potrivit pentru toate lucrurile şi să adâncească încrederea mea in planul Tău desăvârşit.

 Îţi mulţumesc că, uneori, vinecarea vine prin lacrimi, iertarea prin dureri şi propăşirea prin încercări.

Îţi mulţumesc că în toate scopul Tău e să mă aduci mai aproape de Tine, să mă îngenunchiezi la tronul Tău, să fiu dependentă de Tine si ca sufletu’mi să aştepte mereu din mâna Ta ajutorul de care am nevoie, să înţeleg că Tu Îmi eşti Înţelepciune, Putere, Ajutor, Lacrimă şi Zâmbet şi să Îţi simt la capăt îmbrăţisarea’Ţi incomparabilă.

Îţi multumesc. 

Read More

Adanc sapata in palmele Tale si ancorata pe taramul promisiunilor Tale...

Sapata adanc in palmele Tale si ancorata pe taramul promisiunile Tale- asa mi doresc sa-mi fie inima, Prieten Scump. Desi Iti cunosc promisiunile si stiu ca Tu poti totul, indoiala imi cuprinde sufletul din cand in cand si teama face ca pe tronul sufletului meu sa nu mai domneasca pacea-Ti fara de hotare. As vrea ca sufletu-mi sa infrunte destoinic orice vant si orice val fara sa se clatine... Stiu , Prieten Scump ca harul Tau e cel care ma tine si ca nimic Bun in afara de Tine nu locuieste in fiinta mea. Pierduta in inchinare si cufundata in adorare iti aduc sufletu mi jerta. Mi e dor sa ma simt insotita in toate de Tine . Te chem in suflet, curata ma , iarta mi greselile, indoielile, intrebarile-mi fara rost, lasa mi vindecarea ta si da mi calauZirea Ta. Fii tu Farul meu, Lucrafarul meu, Prietenul meu, Tatal meu, Luptatorul meu, Iubitul sufletului meu si adu mi cu Tine pacea, linistea, increderea, bucuria, cantecul, speranta care le am pierdut in cararile pe care am umblat fara de Tine. As vrea sa fiu mangaierea Celui cazut, as vrea sa fiu bratul care ridica, piciorul grabnic sa ajute, ureche sa asculte, gura sa mangaie si sa intareasca, sa aline si sa vindece... Dar am facut rani, si am omorat prin vorbele mele, am daramat templul zidit de Tine. Iarta ma si vino cu mine.

Read More