Inima...

.... mi-ai rătăcit să-ţi cauţi un nou drum. Te-ai ascuns de urmele lăsate de durere, şi ai vrut să fii departe de ele. Ai presărat drumul cu perle şi mărgăritare. Ai presărat drumul cu cristale ca să îl ştii că a fost drumul care a durut, să îl ţii minte. L-ai ştiut, dar nu ai vrut să te întorci pe el. Ai căutat un nou drum al speranţei, fără nici o urmă a lucrurilor care a fost. Ai plecat încrezătoare înainte ştiind că braţele Lui Sfinte te poartă. Te-ai uitat bine şi ţi-ai văzut numele gravat în palmele Lui şi alegai, aşa, şchiopătând. Ai prins din nou curaj să priveşti ţintă la lumina Lui, la frumuseţea Lui fără să priveşti la rănile care te-au adus aici. Nu ştii...nu ştii încotro să te duci, dar pleci în dragostea LUi. Chiar dacă îţi vei scrijeli din nou genunchii, chiar dacă rănile vor umbri din nou drumul tău, sper să găseşti mereu drumul spre Casă, împreună cu speranţa şi puterea să te ridici. Văd inimă puterea ce o ai doar prin EL. Lacrimile tale se transformă acum în candele pentru drumul pe care ai pornit.
 Fii încrezătoare, INIMA!